Toate definitiile

BIDINEÁ, bidinele, s. f. Pensulă mare, de obicei rotundă (cu coadă lungă), pentru văruit. [Var.: (reg.) badaná s. f.] – Din tc. badana.

BIDINEÁ s. (reg.) perie, (prin Transilv.) mătură, (Transilv.) meseleu, (prin Munt.) premetea, (sudul Transilv. şi nordul Olt.) spoitor.

bidineá (bidinéle), s. f. – 1. (Înv.) Pensulă. – 2. Pensulă mare pentru zugrăvit. – Var. (Mold.) badana. Tc. badana (Șeineanu, II, 34; Lokotsch 156; Ronzevalle 43), cf. bg. badana. – Der. bidinar, s. m. (zugrav).

BIDINEÁ, bidinele, s. f. Perie de văruit pereții. [Var.: badaná s. f.] – Tc. badana.

bidineá (vest) f., pl. ele și badaná (est) f. (turc. badaná). Perie rătundă cu mîneru foarte lung întrebuințată la văruit. V. perie.

bidineá s. f., art. bidineáua, g.-d. art. bidinélei; pl. bidinéle, art. bidinélele