Toate definitiile

BENTÓNIC, -Ă, bentonici, -ce, adj. Care trăiește pe fundul apelor. – Din fr. benthonique.

BENTÓNIC, -Ă adj. (Despre animale sau plante) Care trăiește pe fundul apelor; bental. [Cf. germ. bentonisch < gr. benthos – fund].

BENTÓNIC, -Ă adj. care trăiește pe fundul apelor; bental; bentic. (< fr. benthonique, germ. bentonisch)

bentónic adj. m., pl. bentónici; f. bentónică, pl. bentónice