Toate definitiile

BENIGNITÁTE s. f. Stare ușoară a unei boli. – Din fr. bénignité.

BENIGNITÁTE s.f. Stare ușoară a unei boli. [Cf. fr. bénignité].

BENIGNITÁTE s. f. stare benignă. (< fr. bénignité)

benignitáte f. (lat. benignitas, -átis). Caracteru de a fi benign, blîndeță, îndulgență prea mare. Lipsă de gravitate: benignitatea uneĭ boale.

benignitáte s. f., g.-d. art. benignitắții