Toate definitiile

BECAȚÍNĂ, becaține, s. f. Becață. – Din fr. bécassine (după becață).

BECAŢÍNĂ s. (ORNIT.) 1. (Gallinago media) becaţă, (reg.) berbecuţ, oaia-morţilor. 2. (Gallinago gallinaria) becaţă, (Bucov.) oaia-morţilor.

BECAȚÍNĂ s.f. Pasăre migratoare înrudită cu becața, dar mult mai mică. [< fr. becassine].

BECAȚÍNĂ s. f. becață. (după fr. bécassine)

BECAȚÍNĂ, becaține, s. f. Becață. – După fr. bécassine.

*becațínă f., pl. e (d. becață, după fr. bécassine). Un fel de becață mică.

becațínă (rar) s. f., g.-d. art. becațínei; pl. becațíne