Toate definitiile

BATALIÓN, batalioane, s. n. Unitate militară formată din mai multe companii. ♦ (Mai ales la pl.) Mulțime de ființe (organizate, încolonate). [Pr.: -li-on] – Din pol. batalion, rus. batalion. Cf. it. battaglione, fr. bataillon.

BATALIÓN s. (MIL.) (înv.) căpitănie, (grecism înv.) tagmatarhie. (Un ~ compus din două companii.)

batalión (batalioáne), s. n. – Unitate militară formată din mai multe companii. It. battaglione, prin intermediul pol. batalion (sec. XVII).

BATALIÓN s.n. Subunitate militară mai mică decât un regiment. [Pron. -li-on. / < pol. batalion, cf. it. bataglione, fr. bataillon].

BATALIÓN s. n. 1. subunitate militară din mai multe companii. 2. (fig.; fam.) mulțime (de ființe). (< pol., rus. batalion, it. bataglione)

BATALIÓN, batalioane, s. n. Subunitate militară formată din mai multe companii. ♦ Fig. Mulțime, masă. [Pr.: -li-on] – It. battaglione (rus. batalion).

*batalión n., pl oane (fr. bataillon, d. it. cattagli ne). Unitatea de luptă a infanteriiĭ, compusă din maĭ multe companii (4) și care formează o parte: 1/2, 1/3 saŭ 1/4 a regimentuluĭ. (Deja la N. Cost. 2, 60, după rus. pol.). Școala de batalion, teoria și practica evoluțiunilor batalionuluĭ. Fig. Iron. Ceată, gloată: batalioane de calicĭ.

batalión (-li-on) s. n., pl. batalioáne