Toate definitiile

BÁSNĂ, basne, s. f. (Înv.) Povestire, relatare mincinoasă, scornită, falsă; băsnire. – Din scr. basna. Cf. bg. basnea.

BÁSNĂ s. v. invenţie, minciună, născoceală, născocire, născocitură, neadevăr, palavră, plăsmuire, poveste, scorneală, scornire, scornitură.

BÁSNĂ, basne, s. f. (Înv.) Născocire, scornitură; minciună. – Din basn (= basm).

basn n., pl. e și (rar) basnă f., pl. e (vsl. basnŭ, poveste; bg. basnea, sîrb. basna, rus. basnĭ, básnĕa). Vechĭ. Poveste, narațiune fabuloasă p. copii. Fig. Scornitură, minciună. Azĭ în vest basm.

básnă (înv.) s. f., art. básnei; pl. básne