Toate definitiile

BASÉT, baseți, s. m. Câine de vânătoare cu corpul lunguieț, cu labele scurte, cu urechile lungi, cu pete roșietice sau negre pe corp, folosit pentru scoaterea din vizuină a vulpilor și a bursucilor. – Din fr. basset.

BASÉT s.m. Specie de câine de vânătoare cu corpul lunguieț și labele scurte, cu pete roșietice sau negre, specializat în scoaterea din vizuină a vulpilor și a bursucilor. [< fr. basset].

BASÉT, baseți, s. m. Câine de vânătoare cu capul, urechile și corpul lungărețe, cu labele scurte, cu pete roșietice sau negre pe corp, folosit pentru scoaterea din vizuină a vulpilor și bursucilor. – Fr. basset.

BASÉT s. m. 1. câine de vânătoare cu corpul alungit și labele scurte, cu pete roșietice sau negre. 2. rasă franceză de găini cu picioare foarte scurte. (< fr. basset)

*basét m. (fr. basset, d. bas, jos, scund). Un fel de cîne de vînat patic (scund), în general negru și cu puțin galben.

basét s. m., pl. baséți