Toate definitiile
BANÁL, -Ă, banali, -e, adj. Lipsit de originalitate; obișnuit, comun. – Din fr. banal.
BANÁL adj. 1. v. monoton. 2. v. arhicunoscut. 3. comun, neoriginal, (fig.) ieftin. (Un procedeu stilistic ~.) 4. v. prozaic. 5. v. comun. 6. comun, obişnuit, ordinar, (înv.) prost, prostesc. (În lucruri ~ ei văd numai minuni.) 7. mărunt, meschin, neînsemnat. (Interese ~.)
Banal ≠ sublim, extraordinar, original
BANÁL, -Ă adj. Neoriginal; obișnuit, comun. [< fr. banal].
BANÁL, -Ă, banali, -e, adj. Lipsit de originalitate; comun. – Fr. banal.
BANÁL, -Ă adj. lipsit de originalitate; obișnuit, comun. (< fr. banal)
*banál, -ă adj. (fr. banal, d. ban, publicațiune, proclamațiune, convocare, rudă cu rom. ban). Comun, obișnuit, fără originalitate: laude banale, a spune lucruri banale. Adv. În mod banal.
banál1 adj. m., pl. banáli; f. banálă, pl. banále
banál2 s. n.