Toate definitiile
BALÉNĂ, balene, s. f. 1. Gen de mamifere acvatice lungi de 10-20 m, cu lame cornoase lungi în loc de dinți (Balaena); (înv.) chit3. ♦ (Fam.) Epitet pentru o persoană foarte grasă. 2. Lamelă flexibilă fabricată din lamele cornoase de balenă (1) (sau din materiale plastice), care se întrebuințează pentru a ține întinsă pânza corsetelor, gulerelor, umbrelelor etc. – Din fr. baleine, lat. balaena.
BALÉNĂ s. 1. (ZOOL.; Balaena) (înv.) chit. 2. (turcism înv.) balâcdiş. (~ este o lamelă cornoasă.) 3. (ASTRON.; art.) (înv.) chitul (art.). (~ este o constelaţie ecuatorială.)
BALÉNĂ s.f. 1. Mamifer cetaceu foarte mare, care trăiește în mările reci. 2. (Fam.) Epitet pentru o persoană foarte grasă. 3. Lamelă flexibilă, făcută de obicei din fanoane de balenă, folosită pentru a ține întinse gulerele de cămăși, corsetele etc. [< lat. balaena, cf. it. balena].
BALÉNĂ, balene, s. f. 1. Specie de mamifer lung de 10-33 metri, care trăiește în mările reci, având în loc de dinți niște lame cornoase lungi (Balaena mysticetus). 2. Lamelă flexibilă fabricată din lamele cornoase de balenă (1) (sau, sintetic, din materiale plastice), întrebuințată la corsete, umbrele etc. – Fr. baleine (lat. lit. balaena).
BALÉNĂ s. f. 1. mamifer cetaceu foarte mare. ◊ (fam.) persoană foarte grasă. 2. lamelă flexibilă, din fanoane de balenă (1), pentru a ține întinse gulerele la cămăși, corsetele etc. 3. spetează la ambarcațiile de sport. (< fr. baleine, lat. balaena)
*balénă f., pl. e (lat. balaena, vgr. phálaina). Un cetaceŭ (chit) care crește pînă la 35 de metri. Lamele flexibile făcute din dințiĭ baleneĭ (fanonĭ), întrebuĭnțate la corsete și înlocuite azĭ și pin lamele de oțel. O constelațiune.
balénă s. f., g.-d. art. balénei; pl. baléne