Toate definitiile

ÎNFĂȚÁ, înfắț, vb. I. Tranz. A îmbrăca cu o față de pernă, de plapumă etc. ◊ Expr. A înfăța patul = a schimba lenjeria patului. – În + față.

ÎNFĂŢÁ vb. a îmbrăca. (A ~ o pernă.)

A înfăţa ≠ a desfăţa

înfắț, a -á v. tr. (d. față. – Se conjugă ca învăț. V. răsfăț). Pun saŭ schimb fața uneĭ perne saŭ uneĭ plapome.

înfățá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înfắț, 2 sg. înféți, 3 înfáță; conj. prez. 3 să înféțe