Toate definitiile
PROFÚND, -Ă, profunzi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Înzestrat cu o mare putere de pătrundere, de înțelegere; care analizează temeinic lucrurile; pătrunzător, perspicace; (despre înțelegerea, despre gândurile, judecățile, creațiile etc. omului) care dovedește profunzime, seriozitate, inteligență. 2. (Despre însușiri morale, despre stări fiziologice sau psihice etc.) Puternic, intens, mare. ♦ (Despre salut, reverențe etc.) Care se face înclinând foarte mult capul, corpul; p. ext. care exprimă respect, considerație. 3. (Despre ochi, privire) Care exprimă, care sugerează însușiri morale deosebite, profunzime, sentimente adânci. 4. (Despre voce, sunete etc.) Cu ton jos; grav, adânc. 5. (Despre procese fizice, sociale, morale etc.) Fundamental, esențial, radical. 6. (Despre ape, cavități, săpături, obiecte concave etc.) Al cărui fund este situat la o distanță (foarte) mare față de marginea de sus, de suprafață; adânc. – Din lat. profundus, fr. profond.
PROFÚND adj., adv. 1. adj. v. adânc. 2. adv. (înv.) preafund. (Străbate ~ în ...) 3. adj. adânc, intim, lăuntric. (Natura ~ă unui fenomen.) 4. adj. v. absolut. 5. adj. v. esenţial. 6. adj. adânc, grav, gros, jos, (fig.) cavernos. (O voce ~; un timbru ~.) 7. adj. adânc, serios, temeinic, (fig.) pătrunzător. (O judecată ~.) 8. adj. adânc, intens, mare, puternic, viu. (O impresie ~.) 9. adj. v. acut. 10. adj. adânc, greu. (Un somn ~.)
Profund ≠ superficial
PROFÚND, -Ă adj. 1. Adânc. ♦ Greu de pătruns, de cunoscut, de înțeles. ♦ (Despre glas, ton) Grav. 2. Intens, foarte mare. 3. Absolut, complet. ♦ (Despre oameni) Serios, care judecă cu temei, cu seriozitate. [< lat. profundus, cf. fr. profond, it. profondo].
FOLICULITĂ PROFÚNDĂ s. v. sicozis.
PROFÚND, -Ă adj. 1. adânc. ◊ greu de pătruns, de cunoscut, de înțeles. ◊ (despre glas, ton) grav. 2. intens. 3. absolut, complet. ◊ (despre oameni) serios, care judecă cu temei, cu seriozitate. (< lat. profundus, fr. profond)
*profúnd, -ă adj. (lat. profundus. V. fund, a- și cu-fund). Adînc: mare, fîntînă, rană profundă. Fig. Noapte, jale, ignoranță, liniște profundă; mister, cugetător profund. De o mare înclinațiune: plecăcĭune profundă. Adj. A pătrunde profund.