Toate definitiile

IMITÁȚIE, imitații, s. f. Acțiunea de a imita și rezultatul ei; imitare. ♦ (Concr.) Obiect copiat după un model; copie. ♦ Reluare, repetare a unei teme sau a unui motiv muzical pe diferite trepte de înălțime. [Var.: (rar) imitațiúne s. f.] – Din fr. imitation, lat. imitatio, -onis.

IMITÁŢIE s. 1. v. imitare. 2. (concr.) copie, (depr.) pastişă. (Opera lui e o simplă ~ a stilului unui maestru.) 3. (MUZ.) canon.

IMITÁȚIE s.f. Faptul de a imita; imitare. ♦ Obiect făcut prin imitare. ♦ Preluarea unei teme cântate de o voce sau de un instrument de către alte voci sau instrumente. [Gen. -iei, var. imitațiune s.f. / cf. fr. imitation, it. imitazione, lat. imitatio].

IMITÁȚIE s. f. 1. imitare. ◊ obiect făcut după un model; copie. 2. canon (2). (< fr. imitation, lat. imitatio)

*imitațiúne f. (lat. imitatio). Acțiunea de a imita. Lucru imitat, falsificat: imitațiune de aur, de astrahan. – Și -áție (acțiunea și lucru imitat) și -áre (acțiunea).

imitáție (-ți-e) s. f., art. imitáția (-ți-a), g.-d. art. imitáției; pl. imitáții, art. imitáțiile (-ți-i-)