Definitii pentru: sens

SENS, sensuri, s. n. 1. ÃŽnÈ›eles (al unui cuvânt, al unei expresii, al unei forme sau al unei construcÈ›ii gramaticale); semnificaÈ›ie. ♦ (ÃŽn semiotică) ÃŽnÈ›elesul unui semn. ♦ ConÈ›inut noÈ›ional sau logic. ÃŽmi spui cuvinte fără sens. 2. Temei raÈ›ional; logică, rost, raÈ›iune, noimă. Sensul vieÈ›ii. ♦ Rost, scop, menire. ◊ Loc. adv. Fără sens = fără rost, la întâmplare. ÃŽntr-un anumit sens = privind lucrurile într-un anumit mod, dintr-un anumit punct de vedere, sub un anumit raport. ÃŽn sensul cuiva = potrivit vederilor, părerilor cuiva. 3. DirecÈ›ie, orientare. ◊ Sens unic = sistem de circulaÈ›ie a vehiculelor într-o singură direcÈ›ie pe arterele cu mare afluență, putându-se folosi toată lățimea părÈ›ii carosabile. 4. (Mat., Fiz.) Fiecare dintre cele două posibilități de succesiune a elementelor unui ansamblu continuu ordonat cu o singură dimensiune. – Din fr. sens, lat. sensus.