Definitii pentru: obligă, obliga

ÓBLIGĂ, obligi, s. f. (Înv.) Cambie, poliță². – Din it. obbligo.

OBLIGÁ, oblíg, vb. I. 1. Tranz. A constrânge, a sili (pe cineva la ceva); a impune. 2. Tranz. și refl. A (se) îndatora. 3. Refl. A se angaja, a-și lua o sarcină, o răspundere. – Din lat. obligare, fr. obliger.