![]() Caută
Traducere
|
Definitii pentru: miezMIEZ, miezuri, s. n. 1. Parte interioară (moale) a unui fruct, a pâinii etc., inimă (IV 3). ♦ Partea cea mai dinăuntru, centrală a unui lucru, a unui spaÈ›iu etc. interior; spec. partea din interior, comestibilă, a unei nuci. ♦ Expr. A hrăni (sau a creÈ™te pe cineva) cu miez de nucă = a È›ine pe cineva în huzur; a răsfăța. ♦ (Tehn.) Parte a unei forme de turnătorie, aÈ™ezată în interiorul acesteia, cu ajutorul căreia se obÈ›in goluri sau scobituri într-o piesă turnată. ♦ Piesă de fier masiv, de oÈ›el sau formată din lame de oÈ›el decupate, care se introduce în interiorul unor aparate electrice. 2. Fig., Partea esenÈ›ială, fondul unei probleme; semnificaÈ›ie, tâlc. ◊ Loc. adj. Cu miez = cu tâlc, substanÈ›ial. 3. (ÃŽn sintagmele) Miezul nopÈ›ii sau miez de noapte = a) ora 12 noaptea; b) perioadă din jurul orei 24; toiul nopÈ›ii. Miezul zilei = a) ora 12 ziua, amiază; b) perioadă din jurul orei 12 ziua, toiul zilei. Miezul verii (sau iernii) = perioada de mijloc a verii (sau a iernii). – Din lat. medius. MIEZ, miezuri, s. n. 1. Parte interioară (moale) a unui fruct, a pâinii etc., inimă (IV 3). ♦ Partea cea mai dinăuntru, centrală a unui lucru, a unui spaÈ›iu etc. interior; spec. partea din interior, comestibilă, a unei nuci. ♦ Expr. A hrăni (sau a creÈ™te pe cineva) cu miez de nucă = a È›ine pe cineva în huzur; a răsfăța. ♦ (Tehn.) Parte a unei forme de turnătorie, aÈ™ezată în interiorul acesteia, cu ajutorul căreia se obÈ›in goluri sau scobituri într-o piesă turnată. ♦ Piesă de fier masiv, de oÈ›el sau formată din lame de oÈ›el decupate, care se introduce în interiorul unor aparate electrice. 2. Fig., Partea esenÈ›ială, fondul unei probleme; semnificaÈ›ie, tâlc. ◊ Loc. adj. Cu miez = cu tâlc, substanÈ›ial. 3. (ÃŽn sintagmele) Miezul nopÈ›ii sau miez de noapte = a) ora 12 noaptea; b) perioadă din jurul orei 24; toiul nopÈ›ii. Miezul zilei = a) ora 12 ziua, amiază; b) perioadă din jurul orei 12 ziua, toiul zilei. Miezul verii (sau iernii) = perioada de mijloc a verii (sau a iernii). – Din lat. medius. |