Definitii pentru: fuguță

FUGÚȚĂ, fuguÈ›e, s. f. Diminutiv al lui fugă¹ ♦ (Adverbial, în forma fuguÈ›a) Degrabă, fuga! ◊ Expr. A da fuguÈ›a = a se duce repede; a fugi. FuguÈ›a-fuguÈ›a = foarte repede, repede de tot. – Fugă¹ + suf. -uță.