Definitii pentru: discreție

DISCRÉȚIE s. f. 1. Calitatea de a păstra o taină încredinÈ›ată. ◊ Expr. A păstra discreÈ›ia = a nu răspândi o È™tire, a nu divulga un secret încredinÈ›at. ♦ Rezervă în atitudine, reÈ›inere în vorbe È™i în fapte. 2. Fig. Calitatea de a nu atrage atenÈ›ia, de a nu È™oca (prin aspect). 3. (Fam.; în loc. adv. È™i expr.) La discreÈ›ie = cât pofteÈ™ti, cât vrei, fără nici o restricÈ›ie, din belÈ™ug. A fi (sau a ajunge, a rămâne, a pune, a lăsa) la discreÈ›ia cuiva = a fi (sau a ajunge etc.) la bunul plac, la dispoziÈ›ia cuiva, supus puterii abuzive, capriciilor cuiva. [Var.: (înv.) discreÈ›iúne s. f.] – Din fr. discrétion, lat. discretio, -onis.